Colaborarea cu Teatrul de Nord Satu Mare a reprezentat pentru INEDIT o provocare de imagine. Crearea de costume pentru “Steaua fara nume” ne-a scos din “monotonia” trendurilor si a colectiilor contemporane, oferindu-ne o perspectiva diferita asupra esentei modei: personalitatea unui personaj intr-o perioada istorica data.
Anul 2010 a fost pentru INEDIT un an extrem de creativ. Dupa ce, alaturi de Paula Seling, am realizat acel personaj faimos, femme fatale sau cat woman, transformand o imagine candida intr-una provocatoare, iata ca, impreuna cu cast-ul « Stelei fara nume » am reinventat un orasel de provincie, din apropierea Sibiului, in care haina reprezinta liantul social dintre oameni si stele. Ne-am documentat, atat in bibliotecile de specialitate cat si (mai ales) din propria biblioteca a amintirilor, iar rezultatul este unul elegant, urban si purtand semnele acelui je ne sais quoi atat de caracteristic brandului.
Astfel, domnisoara Cucu reprezinta chintesenta invatamantului interbelic, asa cum bunicile ni l-au descris la varsta pensionatelor. Strictetea ei se regaseste in culoarea pe care o poarte in opozitie cu Mona de la care preia –singurul ei element de feminitate – albul fundei de la gat la care adauga (pretiozitate inerenta chiar si celei mai riguroase profesoare) o camee. La polul opus, Mona se identifica in terminologia modei cu « diva », cea care apartine unei alte lumi, e ireala, iar prezenta ei declanseaza mode si modele. In cazul ei, rochia alba (inspirata de garderoba faimoasei May West) iese din stereotipul clasic ; devine emblema unei alte lumi, supuse unor altor rigori. In momentul in care se reinventeaza, rochia ei devine colorata, intr-o paleta cromatica preponderent albastra, in linii care amintesc de emblematica rochie de casnica a anilor ’40-’50. Intre Mona si domnisoara Cucu se regaseste eleva – jumatate alb, jumatate bleumarin – cea care aspira la ambele conditii dar care nu se regaseste in niciuna. Modelul de uniforma este cel interbelic la care am accentuat feminitatea in devenire a personajului.
In cazul garderobei masculine, la un pol s-ar situa Profesorul, la celalalt Grig. Intre cei doi, Udrea, Pascu, Seful de Gara sunt embleme vestimentare ale unei societati atractive prin limitele pe care si le impusese. Profesorul poarta un costum in trei piese in culori inchise, uzat dar ingrijit, asa cum cere textul piesei. Cotierele de pe sacou vorbesc despre o intreaga existenta functionareasca, in care pauperul era cosmetizat cu functionalul. Lejeritatea costumului sau vorbeste despre un « je m’en fiche »-ism caracteristic literatilor interbelici. Udrea este boemul prin excelenta, prin urmare costumul purtat iese din tiparul impus de societate si moda. El poarta un waist coat la doua randuri de nasturi la care asorteaza neglijent o esarfa alba, atat de carateristica artistilor. Grig este probabil personajul cel mai exact descris in textul piesei. Ceea ce a insemnat o munca de documentare dubla. Am incercat sa ii speculam latura versatila, moderna, oferindu-i un costum « gri, de zi » in care se regaseste eleganta dandy-sta, rigoarea costumului de sofat din anii ’40 si imaginea de bad boy extrem de masculina a bikerilor americani. Aceleasi influente « americanesti » se regasesc in costumul lui Pascu, cel care este mereu pe drumuri, mereu in cautare de noi afaceri speculative, sfarsind prin a fi imbracat intr-un costum in dungi, cu platca si cotiere din catifea neagra, asa cum purta si lansa mode in anii ’80 faimosul J.R. Ewing. Seful de gara si Conductorul de tren poarta costume inspirate din uniformele germane ale Cailor Ferate europene (aceeasi sursa folosita in perioada interbelica in uniformele regale). Diferenta ierarhica este data prin numarul de trese de pe sacou si a benzilor de pe pantalon, respectand astfel rigoarea unei uniforme.
Exista – din perspectiva costumiera – o zona de interferenta in piesa reprezentata de personajele Ichim si Taranca, personaje care reprezinta, practic, trimiterea directa la brandul INEDIT : culoarea halatului lui Ichim este identica cu cea a halatelor de lucru a angajatilor brandului. La care am adaugat pete de culoare care il definesc ca apartinand unui mediu pauper. In costumul Tarancii am exersat o tehnica draga noua: metisajul de tesatura si de accesorizare, fara a avea o exactitate geografica in folclorul roman dar care, prin imagine, face trimitere directa la portul popular.
Universul lui Mihail Sebastian a fost o provocare pentru noi, iar rezultatul, speram, va va surprinde in mod placut. Desi universul piesei este unul auster, provincial, am incercat sa ii speculam si pune in valoare latura fashion, asa cum era ea. La mijlocul secolului trecut. Eleganta, rafinata, inedita.
